Asocierea dintre pornografie și masturbarea în exces

Din ce în ce mai mulți adolescenți experimentează dificultăți de erecție, respectiv de a avea un act sexual. Postările legate de dificultățile de erecție la adolescenți și tineri împânzesc grupurile și forumurile. La fiecare dintre ei apare repede în discuție (ab)uzul de pornografie și respectiv masturbarea în exces. Mulți vorbesc despre descoperirea pornografiei la vârste foarte fragede (începând cu 7-8 ani), vizionarea pornografiei timp îndelungat (câteva ore pe zi) și întotdeauna însoțită de masturbare excesivă (chiar de de 4-8 ori/zi), pentru mulți ani de zile (peste 10 ani)

Acesul facil la internet la vârste foarte fragede

Deja de mai mulți ani vedem copii din ce în ce mai mici folosind un dispozitiv de tip smartphone sau tabletă. Foarte des este telefonul unuia dintre părinți, care nu este restricționat în niciun fel, copilul urmărind programe de pe youtube sau alte asemenea canale. Mulți părinți nu supraveghează ce face copilul cu dispozitivul, ce accesează acesta, ce reclame îi sunt prezentate etc. Părinții nici nu se gândesc la clipurile video pe care copii le urmăresc, argumentând adeseori: ”e doar muzică”, uitând de reclamele provocatoare sau de clipurile video care frizează pornografia.

Mai târziu este ”de la sine înțeles” că telefonul copilului trebuie să aibă internet, el este de obicei parolat de către copil astfel încât nu există acces al părintelui la dispozitiv și la informația de pe acesta, respectiv la activitatea copilului. Un număr infim de părinți instalează programe de control (”parenting control”) pe telefoanele copiilor.

De aici până la accesul nestingherit al copilului la pornografie mai este doar un pas. Curiozitatea nativă este alimentată de ceilalți copii care au accesat deja astfel de informație și duce la primul pas. De obicei primul pas duce la o excitare intensă și la o nevoie crescută de masturbare. Cam așa începe povestea. Mass-media, lumea virtuală, clipurile video muzicale, reclamele provocatoare, senzualitatea și sexualitatea prezentă aproape la orice pas în jurul nostru crează stimulare, excitare și deci alimentează impulsul adolescentului de a căuta eliberarea. Accesează pornografia pentru a-și crește nivelul de excitație și…se masturbează…Este doar începutul unei situații care se va repeta din ce în ce mai des, la din ce în ce mai mulți adolescenți. De multe ori ”obiceiul” masturbării”, la cei care au început devreme, se prelungește mult în anii tinereții (peste vârsta de 30 de ani) iar unii nu vor mai scăpa niciodată.

Deocamdată este greu de estimat gravitatea fenomenului (se consideră că peste 30% dintre adolescenți și tineri vor experimenta dificultăți de erecție datorită abuzului de pornografie și masturbare). Cifrele exacte sunt greu de obținut datorită sensibilității subiectului și neimplicării totale a autorităților în tot ceea ce înseamnă educație sexuală.

Masturbarea – act fiziologic natural sau viciu?

Răspunsul la întrebare este relativ simplu: ”măsura face diferența”. Masurbarea, înainte de toate, reprezintă o cale de descoperire a propriului corp, cu senzații, emoții, reacții la stimuli etc. Este o cale de cunoaștere și de definire a sexualității proprii. Apoi, este o cale naturală de descărcare a excitației care încă nu poate fi descărcată normal, prin actul sexual (vârsta prea mică, lipsa unei partenere, un anume context etc.) și, într-o anume măsură, este sănătoasă. Care este măsura? Greu de stabilit, căci nu există două persoane la fel; există temperamente diferite și o mulțime de alți factori diferiți: stilul de viața, hrana, starea de sănătate, condiții medicale, educația etc. Recomandările venite din partea medicilor și sexologilor vorbesc de masturbarea la o perioadă de 2-3 săptămâni. Este interesant de observat că adolescenții care abuzează de pornografie și masturbare sunt cei care nu prea au activități fizice, nu prea socializează, nu au alte hobbyuri, petrec mult timp în casă și utilizează mult calculatorul/telefonul. Cu alte cuvinte, nu prea au alte soluții de descărcare a tensiunii sexuale care se acumulează.

Asocierea pornografie – masturbare

Pornografia este un puternic stimul vizual, cu efecte foarte puternice în cazul bărbaților, care sunt mai sensibili la stimulii vizuali decât femeile. Stimularea vizuală puternică produce o excitație sexuală puternică, ce nu mai poate fi gestionată de către organism și trebuie descărcată (prin masturbare). Organismul asociază foarte repede plăcerea cu sursa, cu calea prin care a obținut-o (pornografia). Când va dori din nou acea stare de plăcere, urmată de o relaxare plăcută, de o stare de bine, va căuta automat sursa. În felul acesta se asociază foarte repede pornografia și masturbarea și…invers, formându-se cercul vicios greu de spart al dependenței. Mecanismul este demonstrat științific prin mecanismul recompensei, intermediat de către neurotransmițători specifici (dopamină, serotonină etc)

Este util de subliniat că atunci când masturbarea se face doar cu ajutorul imaginației, atitudinea față de ea și respectiv efectul asupra organismului va fi diferit. Stimularea imaginară este mai puțin excitantă decât pornografia și deci va produce un efect mai scăzut asupra organismului. Este mai complicată și ejacularea este mai greu de obținut. Avantajul este însă că, exact datorită acestor motive, tendința spre masurbare va fi mai scăzută, și deci afectarea organismului va fi mai mică sau va lipsi.

 

Cum influențează pornografia organismul (psihic și fizic)

  1. Pornografia prezintă o…păcăleală. Puțini dintre cei care urmăresc pornografia realizează că urmăresc un…film, un ”aranjament”, departe de realitate. Cei mai mulți uită că un film are actori, are regizori, unghiuri de filmare, trucaje etc. Filmul este realizat ca să producă maximum de efect asupra privitorului. Este o poveste în care lucrurile pot fi prezentate foarte diferit de ce există în realitate. Actorii înșiși sunt aleși special, sunt pregătiți, machiați, etc. pentru a produce o…iluzie. Femeile sunt tot timpul superbe, bărbații întotdeauna dotați și performanți, scenele minunate, decorurile la fel. Femeile sunt întotdeauna doritoare, deschise către orice, oricând, oricum. Acceptă orice tratament din partea bărbatului și sunt foarte satisfăcute de aceasta și…de către acesta.

Toate aceste elemente se regăsesc în descrierile celor care consumă excesiv pornografie: adolescenții și tinerii vorbesc de faptul că își doresc partenere ca cele din ”filme”: superbe, perfect fizic, doritoare și dispuse pentru orice, doar pentru plăcerea lor. Se descriu adesea și acte sexuale agresive, perverse, uneori umilitoare. Aceasta este imaginea femeii care se construiește în mintea tinerilor. În psihicul tinerilor se construiește imaginea ”Femeii ca obiect sexual”!

  1. Pornografia oferă o paletă uriașă de posibilități. Poți alege ce îți dorești, atunci când îți dorești, cum, cât timp etc. Oferă iluzia femeii/excitației disponibile oricând și la cel mai înalt nivel, întotdeauna și…oricând. O ”parteneră” care îți oferă maxim de excitație tot timpul, fără ca tu să faci prea mare efort, doar, cum se zice, ”la un click distanță”. O altă păcăleală, căci în viața reală nu poți avea întotdeauna nivelul maxim de excitație și perfomanță, nici tu și nici partenera. Nimeni nu va fi disponibil oricând, oricum. Organismul se învață foarte repede cu acest nivel de excitație maxim, pe care îl caută din nou și din nou; caută ”doza”. Nu întâmplător tinerii caută altceva, și altceva, și din ce în ce mai tare (”hardcore”) și din ce în ce mai pervers. În realitate toate acestea nu există, iar ceea ce se întîmplă, este că în condiții reale, cu o parteneră reală, adolescenții și tinerii nu vor avea nici o reacție fizică, vor avea dificultăți mari de erecție sau, în alte cazuri apare ejacularea rapidă, precoce.
  2. Dintr-o perspectivă interesantă, combinația pornografie-masturbare reprezintă actul sexual…perfect. Maxim de beneficii cu minimum de efort. Tânărul știe (simte) exact ce îi trebuie, cât, cum, cu ce viteză și în ce fel. Cum ar putea să știe altcineva mai bine decât propria…mână/persoană? Condițiile sunt ideale: singur, nederanjat, în siguranță, fără riscuri etc. Dar se mai întâmplă ceva. Nici un bărbat nu se masturbează de dragul masturbării ci de dragul….ejaculării. Cu alte cuvinte, de cele mai multe ori, datorită stimulării intense produse de pornografie, a stimulării perfecte produse de…sine, ejacularea apare foarte repede, în doar câteva minute. Organismul se va învăța rapid cu toate acestea, cu acest timp scurt în care lucrurile se desfășoară repede și la maxim. Consecința? Va fi incapabil să reacționeze și să susțina un act sexual normal, care pleacă de la alte premize, care trebuie să dureze suficient de mult, să facă eforturi (inclusiv fizic) ca să stimuleze și să satisfacă partenera. Și atunci, între o masturbare care oferă maximum de satisfacție cu minimum de efort, și un act sexual ce necesită eforturi importante, ce credeți că va alege organismul? Așa apare ”fuga” către masturbare și evitarea actului sexual, întărind dependența de masturbare. După câteva încercări ratate de act sexual, se adaugă rușinea, teama de eșec, care nu fac decât să împingă și mai mult către abuzul de masturbare.
  3. Pornografia ”vinde” o imagine falsă asupra relației dintre bărbat și femeie, în care agresivitatea asupra femeii este de la sine înțeleasă, ba, mai mult, acceptată adeseori cu plăcere. Cei care fac abuz de pornografie au adeseori aceasta reprezentare a femeii care este în relație doar pentru a-i satisface, din toate punctele de vedere, văd agresivitatea asupra femeii ca ceva natural și excitant, stimulativ, de aceea împing adesea partenerele la partide de sex mai dur, la perversiuni insiprate din filme și alte practici bolnave. Aceștia nu știu ce înseamnă mângâierile, afecțiunea, grija pentru nevoile partenerei, care este importanța preludiului etc. Nu înțeleg bucuria venită din apropierea emoțională față de o persoană. Caută actul sexual sălbatic, neimplicat emoțional, așa cum l-au văzut în pornografie. De preludiu nici nu poate fi vorba.
  4. Pornografia alterează de multe ori debutul în viața sexuală. De multe ori actul sexual de debut este cel oral, cel anal, perversiunile cu introducerea de obiecte, în locuri și circumstanțe ciudate. Lipsește educația sexuală, drept care folosirea prezervativului este rară, ca și respectarea unor măsuri minime de protecție, igienă etc. Crește numărul tinerelor care sunt virgine dar fac sex oral sau anal. Sunt din ce în ce mai mulți tineri care asociază actul sexual cu sexul oral.
  5. Masturbarea este o soluție de excepție, de urgență. Atunci când ea devine o obișnuință, un scop în sine, va afecta dezvoltarea fizico-psiho-emoțională a persoanei. Există persoane care se masturbează de 3-6 ori pe zi, și urmăresc cel puțin 3-5 ore de pornografie zilnic. Aceasta le umple timpul într-o măsură care nu mai lasă resurse (și nici interes) pentru alte activități. Aceste persoane vor experimenta stări de extenuare, de oboseală cronică, stări de anxietate și nervozitate (sevraj) dacă nu se masturbează, stări depresive, etc. Pornografia și masturbarea va prelua controlul asupra vieții lor, cu efecte catastrofale.
  6. Expunerea excesivă la pornografie combinată cu masturbarea duce în principiu la două situații:
  • Lipsa de excitație a adolescenților și tinerilor în prezența unei partenere, având ca efect lipsa erecției sau erecția insuficientă
  • Suprasensibilizarea, având ca afect reacția exagerată la stimulii sexuali, respectiv ejacularea precoce (chiar în lipsa contactului fizic)

În timp consecința este impotența., cu consecințe profunde asupra funcționării generale. Apar ideile suicidare, stările depresive grave, acte agresive etc.

Pornografia nu reprezintă ceva nou. Există de foarte multă vreme. Însă a trecut de la accesul limitat, la reviste și casete video la accesul neîngrădit la siteuri disponibile non –stop oricui. Conținutul ei în sine s-a schimbat, devenind din ce în ce mai agresivă și plină de ciudățenii. Proliferează o atitudine egoistă, în care sexul reprezintă doar satisfacerea nevoilor proprii, fără vreo legătură emoțională cu partenerul. Mai mult decât atât induce ideea ca agresivitatea sexuală este sexy, este atrăgătoare.

Pornografia avansează idei greșite, care, prezentate repetat, devin rapid norma, așa cum este actul sexual oral, anal. Tinerii deja consideră aceste practici sexuale ca fiind obișnuite, și de cele mai multe ori înlocuiesc actul sexual normal.

Pornografia și lipsa educației sexuale

Lipsa educației sexuale duce la comportamente și practici periculoase. În primul rând adolescenții și tinerii, în lipsa altor surse de informare corecta, susținută de specialiști în domeniul medicinii și sexualității, vor utiliza pornografia ca sursă de informare și educare.

Primul lucru pe care îl văd este lipsa oricăror metode de protecție împotriva BTS sau de contracepție. Deși există reglementări ale industriei filmelor pentru adulți în ceea ce privește utilizarea obligatorie a prezervativului în filme (forțată de proliferarea cazurilor de îmbolnăviri cu SIDA și alte BTS-uri), pare că ea este mai mult opțională și nu obligatorie. Tinerii învață astfel ca metodele de protecție și contracepție sunt neimportante. Ce este chiar și mai rău este că există o lipsă uriașă de informații despre modul de transmitere a BTS-urilor, și există unele convingeri extrem de periculoase: că prin sex oral și anal nu se poate transmite nimic, că dacă persoanele sunt spălate, curate sunt automat și sănătoase,  (nu se știe cum se stabilește asta) iar sexul este sigur etc.

Vestea cea mai rea dată de studiile medicale arată că, datorită acestor practici iresponsabile s-a schimbat modul de transmitere a BTS, punându-se accentul pe sexul oral și anal, ceea ce a dus la proliferarea unor boli rar întâlnite până acum: cancere orale și anale, infecții grave la nivel oral și anal, rupturi anale etc. Datorită sexului oral neprotejat s-a ajuns la tristul record ca în topul bolilor care au forme ce nu pot fi tratate să se situeze o boală care până acum câțiva ani era tratată cu cel mai simplu antibiotic de pe piață. Acum, o forma a acestei boli se situează în top 5 boli netratabile: gonoreea. Lipsa educației în ceea ce privește sexul anal și riscurile asociate a dus la îmbolnăviri grave, la inflamații ale rectului, la creșterea numărului de cancere anale, la rupturi ale țesuturilor, etc. Din ce în ce mai mulți adolescenți practică sexul anal ca forma de păcălire a părinților (de păstrare a virginității)!

Prin prezentarea fără discernamânt și fără limite a celor mai ciudate practici sexuale la care adolescenții și tinerii au acces liber, pornografia stimulează curiozitatea acestora. Plasticitatea mare a creierului tânăr duce la îmbibarea rapidă cu practici și obiceiuri nepotrivite și nesănătoase, perverse. Adolescenții vorbesc adeseori despre curiozitatea lor în creștere în descoperirea și exersarea practicilor ciudate, neobișnuite și forțarea partenerelor în acceptarea acestor practici (urinarea unul pe altul, introducerea de obiecte, sexul în locuri publice, în grup, în stare de ebrietate sau sub influența halucinogenelor etc.)

Tratarea dependenței de pornografie

Numărul de psihoterapeuți supraspecializați în sexologie este încă foarte mic. Experiența celor existenți este insuficientă. Dar se pot găsi psihoterapeuți-sexologi cu experiență care știu să trateze dependența de pornografie. Tratamentul cuprinde, de cele mai multe ori, combinații dintre tehnici psihoterapeutice și comportamentale: controlul programului și activității zilnice, organizarea de activități zilnice care să includă obligatoriu miscare fizică sau sport, hobbyuri; limitarea accesului/timpului petrecut la calculator/pe telefon etc. Limitarea accesului la pornografie prin utilizarea programelor speciale de protecție (parenting control și altele). La toate acestea se adaugă: evitarea urmăririi programelor TV sau online care pot conține scene excitante etc. Soluțiile sunt numeroase și complexe și ele vor stabilite individualizat și supervizate de psihoterapeut. Uneori este nevoie de evaluare psihologică pentru a se stabili dacă există alte cauze sau tulburări psiho-emoționale; în aceste cazuri este necesară uneori utilizarea medicației pentru a se trata anxietatea, depresia, alte stări sau dezechilibre ce pot exista.

Întotdeauna să previi este mai bine decât să tratezi!

Reticența generală în ceea ce privește educația sexuală se datorează comunicării proaste din partea autorităților, a implicării a fel de fel de organizații/asociații/fundații în problemă, fiecare cu interesele ei și abordările ei, înțelegerii parțiale sau deloc a ceea ce înseamnă cu adevărat educația sexuală, a lipsei culturii și educației minimale etc.

În fapt educația sexuală este o educație pentru sănătate. Ea nu cuprinde și nu se referă strict la sfera sexuală, nu proliferează niciun fel de orientare sexuală sau obiceiuri nesănătoase, ci vorbește, tocmai, de caracteristicile acestora, de lipsa de informație care poate duce la alegeri și situații periculoase etc. Educația sexuală vorbește despre Om, despre caracteristicile lui naturale și sănătoase, dar și despre relații, emoții, sentimente, respect de sine și respect reciproc.

Există programe dezvoltate și conduse de specialiști cu experiență în domeniul psiho-medical, care au tratat sute de adolescenți și tineri cu fel de fel de probleme:  https://www.clinicaserenity.net/educatie-sexuala-pentru-adolescenti-si-tineri/

Educația sexuală face parte din educația generală a unei persoane și a unui popor, face parte din obligația pe care o avem toți de a ne proteja membrii societății fără apărare sau discernământ, așa cum sunt copii și adolescenții.

Rolul comunicării părinte-copil în educația sexuală

În cazurile cele mai fericite relația sănătoasă părinte-copil este suficientă pentru a rezolva partea cea mai importantă a educației sexuale, respectiv o poziționare corectă a copilului/adolescentului în raport cu utilizarea tehnologiei, a internetului, respectiv accesul la informație (inclusiv la pornografie). Unul dintre Programele cele mai importante care abordează aceste teme va fi lansat în curând de către Clinica Serenity (Programul CyberParenting).

Dar în cele mai multe cazuri relația disfuncțională între părinte-copil, lipsa comunicării, a timpului, rușinea părintelui sau a copilului etc. fac imposibilă educația sexuală. Atunci este nevoie de altcineva care să preia rolul. Iar acesta nu poate fi decât un specialist care să garanteze profesionalism și experiența necesară atingerii scopului – transmiterea informațiilor potrivite, sănătoase și corecte.

Valentin Pescaru

Psiholog, psihoterapeut, sexolog

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post comment