Dependenta de masturbare este un subiect aflat inca in dezbatere: dupa unii autori nu se poate vorbi despre o dependenta de masturbare, dupa altii se intalnesc statistic destule cazuri (si caracteristici specifice) incat sa fie considerata o patologie de sine-statatoare.
Dificultatea de a evalua aceasta ca o conditie medicala (sau psiholgica) tine de dificultatea de a determina in ce masura poate exista o frecventa „normala” si sanatoasa a masturbarii si de la ce moment aceasta devine o problema, respectiv o patologie.
Dificultatea provine din mai multe perspective:
– avand in vedere potentialul biologic extrem de diferit al omului nevoile fiziologice ale acestuia sunt diverse si greu de comparat; este extrem de dificil de evaluat cat este de ajuns pentru o persoana sau alta (din punct de vedere sexual)
– la om sexualitatea nu inseamna doar instinctul sexual, nu este doar un act pur fiziologic ci si unul cu o puternica valenta emotionala si psihologica, subordonate unui sistem de control (cenzura) si el foarte diferit. Cu alte cuvinte, considerand (ca si exercitiu) aceeasi nevoie sexuala (instinctuala) constatam comportamente diverse, respectiv capacitati diferite de a controla dorinta (unii oameni rezista mai bine/mult la propria dorinta, altii nu), unii se vor masturba de cate ori vor simti nevoia, altii se vor controla mai bine sau mai mult timp.
Aceste doua perspective au facut imposibila (pana acum) stabilirea unei „norme” in ceea ce priveste masturbarea. Tot ce se cunoaste pana in acest moment este ca marea majoritate a oamenilor se masturbeaza: peste 98% in cazul barbatilor si peste 80% in cazul femeilor (procent care a crescut in ultimii ani, in trecut situandu-se sub 70%). Pana acum insa a fost imposibil sa se determine si frecventa cu care o fac acestia…
In incercarea de gasi raspunsuri in legatura cu aceasta tema, am incercat sa folosesc alte informatii, bazate pe cercetari.
Am plecat de la ideea ca masturbarea urmareste satisfacerea dorintei sexuale, prin intermediul ejacularii. De aici rationamentul ca, indiferent ca este act sexual sau autosatisfacere (masturbare), amandoua urmaresc descarcarea tensiunii sexuale si obtinerea placerii/satisfacerii. Adica, stiind frecventa (satisfacatoare, acceptata) cu care oamenii isi doresc un contact sexual putem extrapola aceasta la frecventa cu care si-ar putea obtine placerea prin masturbare.
Frecventa actelor sexuale
Una dintre abordari are legatura cu frecventa actelor sexuale la om prezentata in imaginea alaturata (cifrele corespund si altor cercetari). Cifrele sunt foarte asemanatoare cu cele care arata numarul de acte sexuale cu care persoanele s-ar simti satisfacute sexual, de comun acord (femei si barbati). Este interesant de observat ca ne referim, in medie, la un numar de 1-2 acte sexuale/7 zile, adica 1 la 3-4 zile, adica, 1-2 ejaculari/7 zile.
(sursa: Sexologie clinica, Vasile Nitescu, Bucuresti, Editura Academiei, 2009)
Corelarea tuturor cifrelor de mai sus indica un numar mediu de acte sexuale/ejaculari de aproximativ 1-2 in decurs de sapte zile.
Producerea si reciclarea spermei
O alta abordare care ne poate ajuta in demersul acesta vine din sfera medicala, si anume de la specialistii care se ocupa de inseminare-fertilizare, si care, prin natura activitatii au studiat temeinic fiziologia umana.
Ei au ajuns la urmatoarele concluzii, extrem de interesante:
– exista un ciclu de producere a spermei, care dureaza in jur de doua luni. Exista intotdeauna la barbat un rezervor ce contine sperma si care nu se goleste niciodata in totalitate. Cu cat barbatul ejaculeaza mai des (indiferent ca este prin masturbare sau prin contact sexual) cu atat productia de sperma trebuie sa se intensifice, ca sa pastreze „rezervorul” plin. Cu cat ejaculeaza mai des insa cu atat concentratia de spermatozoizi scade, de aceea specialistii in fertilizare recomanda contactele sexuale la intervale de 3-5 zile (la 5 zile calitatea spermei este optima)
– sperma care nu a fost „utilizata” intra intr-un proces de „retragere si inlocuire” dupa circa 5 zile, este reciclata de organism cu reutilizarea substantelor componente si inlocuita cu una „proaspata”
– ultima informatie poate fi corelata cu declaratiile multor barbati care descriu o tumefiere (umflare, tensiune) a testiculelor care apar dupa 5-7 zile de inactivitate sexuala, senzatii neplacute, de tensiune, in zona genitala, care dispar insa in mod natural dupa circa 7-10 zile
– este ca si cum organismul nostru, in nesfarsita si minunata lui intelepciune, intelege daca este nevoie de sperma si gestioneaza corespunzator „productia si livrarea” sau daca nu, recicleaza corespunzator substantele importante si atat de necesare, cifrele indicand un ciclu de cam 7-14 zile.
Ce contine sperma
O alta perspectiva care ne poate oferi informatii importante asupra ideii pe care o studiem este studiul spermei. Un lichid atat de important pentru viata trebuia sa cuprinda elementele esentiale, atat pentru supravietuirea si miscarea spermatozoizilor cat si ATENTIE, pentru sanatatea vaginului (in teorie – daca nu ar exista riscul sarcinii – sperma ar trebui intotdeauna eliminata in vagin; ar hrani structura acestuia, pastrandu-l tanar si in forma).
Lichidul spermatic contine: compusi proteici, lipidici, hidrati de carbon, enzime, hormoni (estrogen, testosteron, lutropina, prolactina si prostaglandine), acid citric, carnitina si substante minerale.
Din cate se observa sperma contine o cantitate de elemente importante. In cazul ejacularii acestea sunt scoase/eliminate din organism si deci nu vor mai putea fi utilizate. In cazul ejacularilor repetate, frecvente, organismul va fi „saracit” de aceste substante, multe dintre ele neputand fi refacute cu aceeasi frecventa. Acesta este motivul pentru care persoanele care se masturbeaza frecvent (zilnic, de mai multe ori pe zi) acuza stare generala de slabiciune, uneori asemanatoare cu tristetea, scaderea apetitului sexual, scaderea dorintei (atractiei) pentru partener, etc.
Cat este de ajuns?
In acest moment cred ca putem extrage cateva concluzii referitoare la cat ar fi de ajuns, ce frecventa este acceptabila in ceea ce priveste masturbarea. Coreland toate datele de mai sus putem afirma ca:
- Pentru barbatii cu varste cuprinse intre 20-40 ani o frecventa a masturbarii de circa 1-2ori/saptamana ar fi naturala, sanatoasa si…acceptabila. Aceasta frecventa ar putea fi sustinuta atat de procesele fiziologice dar si satisfacatoare din punctul de vedere al dorintei sexuale. Daca perioadele de masturbare ar varia ca frecventa ar fi dificil ca masturbarea sa devina un comportament invatat, cum va fi descrisa in continuare. O astfel de frecventa nu ar influenta major o relatie sexuala existenta si ar face ca masturbarea sa nu devina un punct de interes deosebit (un scop in sine)
- Pentru femei, desi nu exista termenii de comparatie legati de existenta spermei, datele avute ne conduc spre cam aceleasi cifre, comparabile cu cele de mai sus: circa1-2ori/saptamana
* La toate datele de mai sus se adauga si declaratii ale unor barbati si femei (cateva zeci de persoane in total) referitoare la activitatea lor sexuala.
Masturbarea si comportamentul invatat
O alta perspectiva asupra masturbarii vine din abordarea comportamentala. Dintr-un punct de vedere masturbarea reprezinta actul sexual aparent perfect: maximum de beneficii cu minimum de efort. Orice persoana care se masturbeaza o face pentru a obtine placerea (ejacularea sau orgasmul) si nu pentru a-si demonstra cat timp se poate masturba. De aici obtinem doua concluzii: masturbarea pare un act sexual aproape ideal, caci persoana stie/simte perfect ceea ce are nevoie pentru a ajunge la final, conditii greu de reprodus intr-un act sexual normal cu o alta persoana, si va face asta in timpul cel mai scurt posibil pentru a obtine placerea. Daca adaugam si obisnuinta de a practica masturbarea la anumite ore si in relatie cu alte activitati (ex.vizionarea de pornografie) descriem un comportament ce va fi repede invatat de catre organism, cu atat mai repede cu cat va da rezultate mai bune. Conform legilor psihice („legea minimului efort” si „legea drumului cel mai scurt”) comportamentul va fi tinde sa fie repetat, cu cat va fi repetat cu atat se va instala mai profund si mai temeinic…Cu alte cuvinte, devine mai simplu sa te masturbezi decat sa curtezi, intalnesti, convingi, consumi timp/resurse, sa „muncesti” la un act sexual de o ora etc…Da, dar tocmai ai intrat intr-un mecanism periculos si..daunator.
Caracteristicile dependentei
Lasand la o parte faptul ca incercam sa studiem masturbarea si eventualele efecte negative ale abuzului de ea, in incercarea de a da raspuns la intrebarea: „Exista o dependenta de masturbare?” ne vine in ajutor stiinta medicala.
Exista cateva instrumente foarte importante care ne ajuta sa identificam o dependenta, si anume criteriile medicale de diagnosticare a dependentei (ce pot fi aplicate si in cazul nostru):
– practicarea cu regularitate, repetitiv, constant, cu o frecventa foarte ridicata (in multe situatii zilnic sau de mai multe ori pe zi)
– masturbarea devine un scop in sine, persoana in cauza petrecand perioade de timp importante si facand eforturi in acest sens (investeste timp, cauta conditiile necesare etc.)
– incepe sa influenteze functionalitatea generala
– masturbarea nu este provocata de o conditie medicala sau de uzul unor substante
– se desfasoara de o perioada indelungata de timp (cel putin sase luni de zile)
– lipsa masturbarii produce sevraj: stari de nervozitate accentuata, de agresivitate, de neliniste, insomnii etc.
– activitatea tinde sa inlocuiasca viata sexuala normala
– activitatea produce dificultati in cuplu sau in interactiunea sociala (relatiile cu femei)
Bifarea a cel putin patru din criteriile de mai sus indica in mod clar o problema. Din aceasta perspectiva devine evident ca o persoana (barbat sau femeie) care se masturbeaza de mai multe ori pe saptamana/zi are niste probleme legate de masturbare si aceste probleme pot indica o dependenta de masturbare. Adeseori aceasta dependenta este asociata cu dependenta de pornografie, care complica si mai mult lucrurile.
Chiar daca in acest moment dependenta de masturbare nu este o categorie nosologica, este o expresie din ce in ce mai utilizata in cabinetele de specialitate, pe siteurile de profil medical dar si in forumurile de discutii.
NOTA: Materialul de fata nu se doreste o explicatie stiintifica desi utilizeaza date stiintifice verificate; este doar o incercare de explicare si intelegere a unei situatii cu care se confrunta din ce in ce mai multe persoane si care apare frecvent in cabinetele de specialitate.
