Generalitati
Bolile cu transmitere sexuala (BTS) sau bolile venerice sunt infectii transmise in principal prin contact sexual (normal, oral sau anal) dar pot fi transmise si pe alte cai.
Printre mijloacele de transmitere ale acestor boli, in afara de contactul sexual, mai putem intalni: contactul cu materii si lichide infectate (sperma, saliva, sange, fecale), contactul cu zona infectata (prin atingere, sarut, lins etc.), contactul cu obiecte infectate (ace, periuta de dinti, prosoape, alte obiecte etc.) sau de la mama la fat, etc.
Clasificarea bolilor cu transmitere sexuala
Aceste boli pot fi clasificate in doua mari categorii:
Bolile cu transmitere sexuala majore, din care fac parte:
– sifilisul
– gonoreea sau blenoragia
– sancrul moale
– granulomul inghinal
– limfogranulomatoza inghinala
Bolile cu transmitere sexuala minore, din care fac parte:
– uretritele negonococice (cele mai frecvente boli din aceasta categorie sunt provocate de chlamydii, mycoplasme,candida albicans, tricomonas vaginalis)
– tricomonaza urogenitala
– candidozele urogenitale
– herpesul genital
– vegetatiile veneriene
– molluscum contagiosum
– scabia
– pediculoza (produsa de paduchii lati)
– unele forme de hepatita virala
In ultimii ani infectiile cu HIV, hepatita, forme grave si rezistente la tratamente sunt in crestere alarmanta. Exprimarile clinice ale bolilor cu transmitere sexuala care apareau mai ales in regiunea genitala, sunt evidentiate din ce in ce mai des in cavitatea bucala, pe tegumente, in zona anala sau la nivelul ochilor – conjunctival.
Emanciparea sexuala, proliferarea pornografiei cu scenarii sexuale neobisnuite (sex oral, anal si combinatii dintre ele) au facut ca bolile si infectiile cunoscute sa ia forme si localizari neobisnuite, cu efecte greu de gestionat.
Unele statistici arata ca una dintre zonele cele mai infectate in acest moment devine cavitatea bucala, cu forme grave, in stransa legatura cu numarul tot mai mare de cancere bucale.
Simptome generale
In zona genitala, simptomele se manifesta prin secretii neobisnuite, cu culoare, vascozitate, miros pronuntat sau neplacut, dureri in zona pelviana, arsuri, prurit, senzatie de iritatie, dureri in timpul actului sexual (dispareunie) sau la urinare (disurie). Prezenta tuturor acestor simptome nu este obligatorie – unele dintre ele disparand de la sine, desi infectia ramane in organism pana la tratare sau cronicizare.
Una dintre cele mai periculoase situatii o reprezinta transmiterea virusului HPV total asimptomatica pana in fazele grave si de aceea greu de identificat.
Tratamentul BTS
Primul pas in tratarea bolilor cu transmitere sexuala este consultul medical si diagnosticarea corecta. Solutia cea mai buna si mai sanatoasa este controlul anual general pentru depistarea bolilor asimptomatice (cum este HPV-ul) si desigur la nevoie atunci cand apar elementele descrise anterior.
Nu este recomandat tratamenulul empiric sau ca urmare a consultarii altor surse de informare neoficiale de multe ori incorecte. Medicul poate fi unul de familie in prima faza ce va va trimite la un specialist in boli dermato – venerice, care va face analize si va aplica tratamentul corespunzator.
Acest tratament trebuie continuat pe toata perioada recomandata, chiar daca simptomele dispar, iar actul sexual poate fi reluat dupa 3 zile de la incetarea tratamentului in conformitate cu recomandarile medicului specialist.
Comportamentul de risc
Contractarea unei boli cu transmitere sexuala este des asociata cu ceea ce a fost definit ca fiind un comportament de risc, adica un comportament (general si sexual) care creste probabilitatea infectarii cu BTS:
– contactul sexual cu mai multi parteneri, atunci cand nu este folosit prezervativul ca mijloc de protectie. Prin contact sexual se intelege si sexul oral sau anal; sarutul cu diverse persoane, cu schimb de saliva, este considerat un comportament de risc
– utilizarea drogurilor injectabile intravenos, cand partenerul se drogheaza sau are la randul lui mai multi parteneri sexuali
– contactul cu diferite persoane in care are loc un schimb de fluide corporale (sperma, saliva, sange, urina, fecale) prin: sarut, utilizarea obiectelor de igiena intima (irigator, vibrator) sau generala (cum ar fi periuta de dinti, tacamuri neigienizate), lenjerie intima etc.
– contactul descris mai sus poate avea loc indiferite contexte: atunci cand se bea din aceeasi sticla/cana cu o alta persoana, cand se fumeaza in comun o tigara, cand se mananca dintr-un sandwich sau se utilizeaza aceleasi tacamuri (furculita, lingura lingurita) etc.
Cele mai des intalnite boli cu transmitere sexuala
Sifilisul apare in urma infectiei cu Treponema Pallidum. El poate fi primar, secundar, tertiar, poate avea forme congenitale (sifilisul congenital – in care copilul este infectat la nastere de catre mama bolnava) si alte forme nu foarte bine delimitate:
– latent – fara simptome dar cu rezultatele testelor pozitive
– forme de trecere intre secundar si tertiar, etc.
Primul simptom in cazul sifilisului primar este aparitia unei pete rosii (macula eritematoasa), care devine o eroziune, adancindu-se, si apoi o ulceratie care doare doar in cazul traumatizarii sau al suprainfectarii. La femei pot fi afectate labia, vaginul, uretra si perineul. La ambele sexe mai pot fi afectate regiunea anorectala, mamelonara, buzele, limba, amigdalele, etc. Complicatiile care pot aparea sunt fimoza, parafimoza, suprainfectari ale leziunii, blocajul cailor limfatice (limfedem) cu edemul penisului si a scrotului sau a labiilor.
Sifilisul secundar este considerat o stare septica cu Treponema – simptomele pot aparea in 3 – 6 saptamani, determinand aparitia silifidelor. Acestea sunt pete mici, roz – pal, care nu ies in relief si determina rozeola silifica sau care ies putin in relief pe piele (papule). Pot aparea stari asemanatoare gripei (lipsa poftei de mancare, dureri de cap(cefaleea) si musculare, articulatii ce dor, rinoree, etc). Se poate instala sifilisul latent sau cel tertiar, dar in ultima perioada acestea apar tot mai rar datorita tratarii la timp si a mijloacelor de informare in masa.
Chlamydia
Chlamydia reprezinta infectia cu bacteria Chlamydia Trachomatis si este cea mai frecventa boala cu transmitere sexuala in tarile dezvoltate. Aceasta bacterie traieste doar in interiorul celulelor si este greu de depistat deoarece adesea decurge fara simptome (dureri la contactul sexual, scurgeri vaginale nu foarte abundente, senzatie de intepaturi, menstruatie neregulata, arsuri in timpul urinarii, etc). Ca si gonoreea, chlamydia se transmite prin contactul direct cu mucoasele sau lichidele infectioase. In ceea ce priveste tratamentul, acesta trebuie urmat de catre ambii parteneri (indiferent de absenta sau prezenta simptomelor) si dureaza intre 14 – 21 de zile, constand in antibioterapie tintita.
La femeie, chlamydia imbolnaveste cel mai frecvent colul uterin, uterul, trompele uterine si /sau uretra. Ca urmare, in functie de localizare, semnele (cand apar) pot fi:
– scurgere vaginala galben – verzuie, putin abundenta, pe care femeile o pot ignora considerand-o normala
-dureri abdominale joase
-dureri si usturimi la urinat, insotite de nevoia de a urina frecvent
La barbat, cel mai des Chlamydia determina inflamatia uretrei, dar poate afecta si prostata sau chiar testiculele. Semnele date de inflamarea uretrei sunt: usturimi la urinare si o secretie albicioasa, tulbure, din penis.
Complicatii:
Chiar daca nu se manifesta prin semne externe, chlamydia poate duce la infertilitate, adica imposibilitatea de a avea copii. Infectia se poate transmite de la mama bolnava la copil in timpul nasterii, provocand acestuia infectii ale ochilor sau cailor respiratorii, care pot fi grave.
Scabia
Aparitia scabiei presupune prezenta unui parazit femela care sapa un canal in piele in care depune 2 – 3 oua pe zi timp de o luna, ceea ce determina prurit tegumentar si iritarea pielii – leziuni de grataj. Transmiterea acestui parazit se face atat pe cale sexuala, cat si prin contacte curente – folosirea in comun de lenjerie si haine. Simptomele sunt reprezentate de mancarimi (prurit localizat) pe fata interioara a mainilor, intre degete, in regiunea sanilor si a organelor genitale. In privinta tratamentului, acesta se aplica atat partenerilor sexuali, cat si persoanelor care coabiteaza cu cei infectati cu scabia. Lenjeriile si obiectele personale folosite de persoanele infectate necesita dezinfectarea.
SIDA
SIDA este prescurtarea pentru Sindromul Imunodeficientei Dobandite si marcheaza un deficit a sistemului imunitar dobandit ca urmare a infectiei cu virusul HIV. SIDA va predispune la diferite boli care afecteaza in mod tipic persoanele infectate cu virusul HIV si pe care in mod normal organismul ar trebui sa fie capabil sa le combata – infectii oportiniste. Ca toate virusurile, HIV nu are metabolism propriu si necesita o celula gazda pentru a se putea multiplica. Aceste celule gazda sunt, printre altele, celulele sistemului imunitar, limfocitele, globulele albe, celule sistemului nervos. Cercetatorii clasifica infectia cu HIV in diferite stadii. Prin SIDA se intelege stadiul in care sistemul imunitar este foarte slabit si in care pot sa apara diferite boli si tumori – forme de cancer. Evolutia unei infectii cu HIV difera de la o persoana la alta. La scurt timp dupa infectarea cu HIV, acesta incepe sa se inmulteasca foarte rapid, astfel incat in primele saptamani nu apar de obicei simptome (la inceput, eventuale stari gripale). Dupa 12 saptamani de la contaminare, prin testul cu anticorpi, se gasesc anticorpii construiti de virus.
Infectiile, oportuniste in cazul bolii SIDA, la un organism sanatos uneori nici nu se manifesta sau pot fi combatute cu destula usurinta. Virusuri nu prea periculoase precum Herpes simplex sau Herpes zoster pot duce la imbolnaviri grave. Toxoplasmoza, tuberculoza, citomegalia, PcP – o forma a pneumoniei si ciuperca Candida albicans sunt de asemenea boli caracteristice stadiului SIDA.
Portile de intrare in organism ale acestui virus sunt ranile deschise, suprafetele iritate, zgariate sau inflamate ale pielii si tesuturile sensibile gen mucoasa vaginala. Lichidele infectioase prin care acesta se transmite sunt sangele, sperma, laptele de mama, etc. si nu cele ca saliva, urina, transpiratie sau lacrimi.
Paduchii lati
Paduchii lati (phtirus pubis) sunt paraziti de 1-4 mm care determina pediculoza pubiana. Se fixeaza si isi depun ouale pe parul pubian; de aici se pot raspandi pe asternuturi sau imbracaminte, unde pot trai cateva zile.
Se pot observa cu ochiul liber la radacina firelor de par, ca niste pete mici maronii. Paduchii lati se transmit prin contactul intim cu persoana infestata sau prin folosirea in comun a lenjeriei, prosoapelor etc. Paduchi lati se hranesc cu sangele din vasele capilare. Ca urmare, pe piele apar mici umflaturi rosiatice (papule) care provoaca mancarimi intense.
Atentie! Paduchii lati pot supravietui o zi departe de corpul uman, mai ales in mediul umed (ex. prosoape, asternuturi umede). Pot urca in parul din sprancene sau din cap.
Candidoza genitala (poala alba)
Este cauzata de o ciuperca (Candida albicans) ce traieste in mod normal pe piele si pe mucoase.
Este, deci, o infectie care nu se transmite neaparat pe cale sexuala. Atat femeile cat si barbatii pot avea candidoza genitala fara sa aiba nici un semn. Daca apar, la femeie semnele pot fi: iritatie, roseata, mancarime in zona organelor genitale externe, o secretie vaginala alba, vascoasa si/sau o senzatie de disconfort in timpul actului sexual. La barbat pot aparea iritatii si mancarime in zona penisului sau/si scurgeri din uretra.
Complicatii posibile: candidoza genitala nu este o boala grava, dar neplacuta prin simptomatologie. Deseori ea apare la persoane care iau antibiotice sau care sufera de anumite boli, precum diabetul zaharat.
Atentie!
Evitati sa purtati lenjerie intima care nu este din bumbac sau pantaloni foarte stramti. In timpul menstruatiei folositi mai degraba tampoane externe decat interne, pe care trebuie sa le schimbati frecvent.
Daca stiti ca un antibiotic (luat pentru orice boala) va declanseaza candidoza genitala, spune-ti acest lucru medicului.
Trichomoniaza
Este o boala cauzata de un parazit, Trichomonas vaginalis. La femeie, aceasta infectie se manifesta, cel mai frecvent, printr-o scurgere vaginala abundenta, galben-verzuie, spumoasa, urat mirositoare, insotita de roseata, si disconfort sau chiar dureri in timpul actului sexual. Infectia poate sa nu se manifeste (asimptomatica). La barbat, de cele mai multe ori, infectia nu se manifesta.
Atunci cand apar, semnele constau in dureri si usturimi la urinat, scurgere uretrala,
roseata si iritatii la nivelul preputului. Complicatii: trichomoniaza nu este o boala grava. A fost insa asociata cu existenta unui risc mai mare de anexita, nastere prematura si infectare cu HIV.
Atentie!
Chiar daca partenerul / partenera dvs. nu are nici un simptom, trebuie sa va tratati amandoi, altfel boala va reapare!
Gonoreea (blenoragie sau “sculament”)
Este cauzata de o bacterie, Neisseria gonorrhoeae (gonococ). Femeile de obicei nu prezinta simptomele infectiei. Manifestarile care totusi apar mai des sunt scurgeri vaginale mai abundente de culoare alb-galbuie, dureri, usturimi la urinare sau sangerari intre menstruatii.
La barbati, infectia se manifesta de obicei prin dureri la urinat si nevoia de a urina des, insotite de scurgere uretrala alb-galbuie.
Gonoreea se poate transmite si prin contact sexual oral (durere si iritatie la nivelul gatului) sau anal (scurgere si iritatie la nivelul anusului).
Complicatii:
Pana la 40% din femeile cu gonoree netratata au infectii la nivelul aparatului genital superior (uter, trompe si ovare). Ca urmare, femeile respective pot deveni sterile sau au riscul de a dezvolta abcese (pungi cu puroi) la nivelul acestor organe. Barbatii infectati au risc de complicatii genitale (ale epididimului testiculelor si sterilitate) sau urinare (stramtorarea uretrei). Femeia bolnava poate transmite infectia copilului sau in timpul nasterii. La nou-nascut, gonococul poate determina infectii ale ochilor, infectii respiratorii sau anorectale, care pot determina sechele in viitor.
Atentie! Gonoreea este o boala grava prin consecintele sale posibile.
Va puteti proteja evitand contactele sexuale intamplatoare si folosind prezervativul. Daca unul dintre parteneri este infectat, trebuie evitate contactele sexuale pana cand ambii parteneri sunt tratati si vindecati.
Negii genitali (condiloame, veruci sau vegetatii veneriene)
Aparitia lor este determinata de anumite tulpini ale Virusului PapiIloma Uman (HPV). Atat la femei cat si la barbati, boala se manifesta prin aparitia uneia sau mai multor excrescente de culoarea pielii, carnoase, de dimensiuni initial mici, uneori chiar invizibile, care apar in zona genitala (vulva, vagin, col uterin, uretra, penis, anus sau tegumentul din jurul lor). Femeile cu negi pe peretii vaginului sau pe colul uterin pot sa nu observe existenta leziunilor, chiar daca sunt mai mari.
Complicatii:
La femeie, atunci cand sunt foarte mari, negii genitali pot impiedica nasterea pe cale naturala.
Atentie!
Ca orice infectie virala, negii genitali nu se vindeca. Chiar daca excrescentele dispar pe moment in urma tratamentului, virusul ramane cantonat in organism si boala poate reapare ulterior. Orice femeie care a avut negi genitali trebuie sa-si faca anual un test Babes – Papanicolau.
In acest moment se considera ca infectarea cu HPV este cea mai des intalnita si una dintre cele mai periculoase, cu atat cu cat multe dintre tulpinile HPV au fost asociate cu aparitia cancerului de col. Multi dintre barbati sunt purtatori asimptomatici, fapt ce face cu atat mai dificila diagnosticarea si tratarea.
Herpesul genital
Este determinat de virusul herpex simplex de tip 2, inrudit cu virusul simplex de tip 1, ce determina herpesul la nivelul gurii. La ambele sexe, infectia se manifesta printr-una sau mai multe vezicule ce pot aparea oriunde in zona genitala si sunt insotite de mancarimi. Veziculele se rup spontan si formeaza ulceratii care pot fi dureroase. Leziunile se vindeca singure in cateva zile, de obicei fara sa lase cicatrici.
Complicatii:
La ambele sexe pot aparea afectiuni neurologice. La femei, herpesul genital poate duce la pierderea sarcinii sau la nastere prematura. Daca mama este bolnava, copilul se poate infecta in timpul nasterii. La copil, pot aparea infectii ale ochilor, mucoaselor , pielii sau ale sistemului nervos. Unele dintre acestea pot fi foarte grave, ducand la decesul copilului sau la sechele pentru toata viata.
Atentie! Virusul, odata contractat ramane in celulele organismului toata viata, determinand din cand in cand reaparitia simptomelor. Persoana infectata poate transmite infectia mai departe chiar daca nu are nici un semn de boala in acel moment. In timpul atacurilor de boala, contagiozitatea este maxima si nu trebuie avut contact sexual. Prezervativul asigura doar o protectie relativa contra transmiterii herpesului genital. Prezenta leziunilor herpetice creste riscul transmiterii HIV.
Hepatita B
Hepatita B este o boala inflamatorie a ficatului, determinata de virusul hepatitei B. Exista mai multe feluri de virusuri ce pot determina hepatite (A, B, C, D, E, etc). Intre aceste virusuri exista diferente in ceea ce priveste modul de transmitere si gravitatea bolii. Desi nu determina nici un fel de simptome ale aparatului genital, virusul hepatitei B se transmite cel mai frecvent pe cale sexuala. Alte cai de transmitere sunt: sange, transplanturi, instrumentar medical nesterilizat, de la mama la fat. De multe ori, hepatita B nu se manifesta clinic. Atunci cand apar, semnele cele mai frecvente sunt: oboseala, pierderea poftei de mancare, greata, voma, colorarea tegumentelor si mucoaselor (ochii) intr-o nuanta galbuie (icter).
Complicatii: hepatita B este o infectie grava. Virusul cantonat in ficat poate determina in timp hepatita cronica, ciroza hepatica sau cancer hepatic, urmate de deces. Purtatorii de virus B nu au voie sa doneze sange, chiar daca sunt sanatosi. Atentie! Va puteti proteja contra hepatitei B, ca si contra altor ITS, evitand contactele sexuale intamplatoare si folosind prezervativul.
Din fericire, contra infectiei cu virusul hepatitei B exista un vaccin care va poate proteja
