Intrebarea: “poate femeia sa ejaculeze?” este inca o tema controversata. Parerile sunt impartite si un raspuns transant este inca asteptat. Lucrurile sunt legate de anatomia si fiziologia organelor genitale femeiesti, si mai ales, de glandele responsabile de lubrifierea vaginului. In fapt, lubrifierea vaginului se face de catre glandele Bartholin in numar de doua, care sunt situate la baza labiilor mari, de fiecare parte cate una. Fiecare glanda are un canal excretor care trece prin baza labiilor mici si al carui orificiu extern se deschide in santul dintre labii si himen. Rolul glandei este de a secreta un lichid care lubrifiaza organele genitale externe si care permite penetrarea. Recent au fost descoperite doua glande mici, numite Skene, aflate de o parte si de alta a uretrei, care comunica cu aceasta prin intermediul a doua canale. S-a constatat ca acestea elibereaza un lichid, de obicei incolor, fara gust si miros, deosebit de caracteristicile urinei. In timpul actului sexual, atat prin stimularea exterioara cat si prin cea interioara, cantitatea de lichid produsa de cele doua perechi de glande amintite mai sus poate creste substantial, diferind insa de la femeie la femeie, in stransa legatura cu nivelul de excitatie.
O alta discutie este legata de stimularea zonei G (este deja stabilit ca este vorba de o zona si nu de un punct) care, fiind foarte aproape de glandele Skene, le stimuleaza intens si creste cantitatea de lichid produs. Aceasta zona se poate stimula prin introducerea a doua degete (sau a unui vibrator) si atingerea peretelui anterior al vaginului, la distanta de cca 4-5 cm de intrare. Zona G poate fi identificata destul de usor prin palpare, caci are o suprafata diferita (cutata) de restul vaginului. Stimularea intensa poate duce la “revarsarea” femeii, de la o cantitate mica de lichid pana la una mai mare. Daca pana aici lucrurile par destul de simple, de aici ele se complica, pentru ca nimic din anatomia si fiziologia zonei genital nu poate explica “tasnirea” pe care o cred/doresc unii, comparand-o cu actul ejacularii la barbati. Ea nu se poate produce in acelasi fel, diferenta dintre femei si barbati din acest punct de vedere fiind majora.
Putem considera ca exista un echivalent al ejacularii la femeie, fapt constatat in timpul actului sexual, prin cresterea considerabila a lubrifierii, dar nu este un fenomen comparabil cu ejacularea la barbati.
In cazurile in care se vorbeste acea “tasnire” la femei este probabil vorba de faptul ca, in timpul actului sexual toata regiunea se contracta si la orgasm se relaxeaza brusc, iar in regiune exista si vezica urinara. Glandele Skene si vezica urinara se varsa prin intermediul uretrei si probabil ca, in momentul orgasmului lichidele se descarca brusca si au ca rezultat acea izbucnire, pe care unii au numit-o, impropriu, “ejaculare feminina”, alcatuita, in cea mai mare parte din urina expulzata brusc si puternic.
