Definitie

Intarzierea sau absenta persistenta sau recurenta a orgasmului, dupa o faza normala de excitatie sexuala.

In cazul femeilor exista o mare variabilitate a tipului sau intensitatii stimularilor care declanseaza orgasmul. In aceasta situatie este dificil de cuantificat statistic situatia; se considera ca peste 30% din femei nu au avut orgasm niciodata. Lipsa orgasmului este mai des intalnita la inceputul vietii sexuale, in stransa legatura cu lipsa experientei, apoi scade spre varsta de 30 ani, iar apoi creste din nou. Cu alte cuvinte, daca pana la varsta de 30-35 de ani femeia nu a avut orgasm, este probabil sa aiba o astfel de tulburare.

Cauzele tulburarii de orgasm la femei

Cele mai intalnite cauze ale tulburarii de orgasm la femei sunt:

– insuficienta cunoastere a corpului propriu: a punctelor sensibile sexual, a modurilor de a obtine orgasmul etc. Multe dintre femeile care nu au orgasm sunt si cele care nu s-au masturbat niciodata

– insuficienta stimulare in timpul etapei anterioare

– atitudinea in ceea ce priveste sexul/actul sexual – felul in care actul sexual/viata sexuala este reprezentat/a in mintea femeii, rezultat al educatiei (observatiei, imitatiei) din familie

– istoricul vietii sexuale – debutul si experientele sexuale avute: acte sexuale dureroase, agresive, neplacute, avorturi, etc.

– inhibitia orgasmului poate fi un mecanism de aparare inconstient impotriva unor frici asociate cu actul sexual (si cu relatiile cu un barbat): durere, suferinta, neincredere, riscul unei sarcini sau boli etc. Femeia evita actul sexual ca o incercare inconstienta de a se proteja de ceea ce este considerat periculos, amenintator, neplacut, murdar, riscant, etc.

– lipsa orgasmului este des asociata cu sentimente de vinovatie legate de placerea sexuala, asociate la randul lor cu educatie sau credinte religioase rigide

– relatiile nepotrivite, lipsa comunicarii in relatie, lipsa intimitatii, relatiile conflictuale, agresive, nesatisfacatoare. Femeia, prin natura ei, mai sensibila din punct de vedere emotional, are nevoie de siguranta, de liniste, de armonie, de exprimarea sentimentelor, de atentie, de comunicare. In conditiile in care nu primeste acestea de la partener, va tinde sa se inchida in sine, evitand incet-incet actul sexual si inhibandu-si placerea. Exista si situatia actului sexual nesatisfacator (de ex. situatia ejacularii precoce a partenerului), in care femeia va ramane nesatisfacuta; daca situatia se repeta, apare un mecanism de scadere a dorintei, de evitare a actului sexual si in cele din urma de aversiune, caci excitatia sexuala nedescarcata in mod repetat va produce neplacere.

– plictiseala/monotonia in relatia sexuala – des intalnita in relatiile de lunga durata dar si in relatiile incepute foarte devreme – atunci cand partenerilor le lipseste experienta sexuala.

Mecanisme psihologice ale dorintei sexuale

Orgasmul reprezinta varful placerii sexuale, cu eliberarea tensiunii sexuale insotita de modificari fiziologice specifice, dintre care cele mai pregnante sunt spasmele musculare, tremurul, lubrifierea accentuata.

Pentru aceasta femeia trebuie sa se piarda in mrejele propriei placeri, sa se daruiasca total ei si partenerului. Inseamna cedarea completa a controlului. Nu se poate obtine orgasm fara relaxare totala. In mintea femeii nu trebuie sa existe nimic de alta natura decat cea erotica, sexuala.

Orice ingrijorare, teama, emotie, de orice fel si de orice cauza, va face impsibil orgasmul. De multe ori lipsa orgasmului este legata de dificultatea femeii de a se relaxa, de a renunta total la control, dificultate ce poate ascunde amintiri din istoria de viata (neincredere in barbati, teama fata de acestia etc.). Sentimentele de rusine, de vinovatie vor bloca orice posibilitatea de a obtine orgasmul

Tratamentul tulburarilor de orgasm

In marea majoritate a cazurilor tratamentul tulburarilor de orgasm se adreseaza dificultatii de a se relaxa complet, iar pentru aceasta cele mai recomandate sunt tehnicile de relaxare. De multe ori insa, lipsa orgasmului ascunde cauze mai profunde, ce fac obiectul psihoterapiei individuale sau de cuplu, dupa caz.